7 Decembrie: [Teatru] Revizorul, la Teatrul National
[Teatru] Revizorul
Teatrul National “Lucian Blaga”
7 Decembrie (marti), 18:30
Sala mare
*Preţul biletelor:
30 lei, 25 lei, 15 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
7,5 lei – reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
de N.V. Gogol
traducere de Emil Iordache
regia: Mona Marian
decorul: Mihai Ciupe
costume, păpuşi, recuzită: Eugenia Tărăşescu-Jianu
asistent de scenografie: T. Th. Ciupe
ilustraţia muzicală: Corina Sîrbu
Distribuţia:
| Anton Antonovici Skvoznic-Dmuhanovski, primarul oraşului | Ovidiu Crişan |
| Anna Andreevna, soţia lui | Angelica Nicoară |
| Maria Antonovna, fiica lui | Romina Merei |
| Luka Lukici Hlopov, inspector şcolar | Ramona Dumitrean |
| Soţia lui Luka Lukici | Patricia Boaru |
| Amos Feodorovici Leapkin-Teapkin, judecător | Dragoş Pop |
| Artemii Filippovici Zemlianika, epitropul aşezămintelor de binefacere | Cătălin Herlo |
| Ivan Petroici Şpekin, dirigintele poştei | Cristian Grosu |
| Piotr Ivanovici Dobcinski, moşier din localitate | Anca Hanu |
| Piotr Ivanovici Bobcinski, moşier din localitate | Adrian Cucu |
| Ivan Alexandrovici Hlestakov, funcţionar din Petersburg | Ionuţ Caras |
| Osip, servitorul lui | Cristian Rigman |
| Cristian Ivanovici Ghibner, medicul judeţului | Radu Lărgeanu |
| Stepan Ivanovici Korobkin, funcţionar la pensie, om de vază în oraş | Emanuel Petran |
| Stepan Ilici Uhovertov, comisar de poliţie | Ruslan Bârlea |
| Fevronia Petrovna Poşliopkina, lăcătuşăreasă, nevasta lui Korobkin | Maria Munteanu |
| Subofiţereasa | Maria Seleş |
| Mişka, servitorul primarului | Silvius Iorga |
| „… lansat de Puşkin, consacrat de Belinski, imediat după apariţia primelor volume de nuvele şi a comediei Revizorul, drept „şef de şcoală“, tradus în franceză de Merimeé, remarcat prompt de un critic de talia lui Saite-Beuve… Belinski, în studiul său intitulat „Prea multă minte strică de Alexaksandr Griboedov“, fusese primul care descifrase poetica Revizorului ca scriere dramatică aparţinînd capodoperelor din seria Aristofan – Shakespeare – Lope de Vega – Molière… Fraza „Domnilor, v-am invitat aici să vă dau o veste cît se poate de neplăcută“ funcţionează ca un declanşator. Pînă atunci, tradiţional, intriga era dezvoltată în primele cîteva scene ale piesei, autorul furnizînd personajelor pretexte pentru a-şi face, pe rînd, apariţia. Gogol, printr-o singură frază, pronunţată în prezenţa tuturor personajelor, reuşeşte să-l conecteze brusc pe spectator la tensiunea momentului – un moment care va dura cinci acte, o tensiune ascendentă care, la fiecare cinci-zece minute, îşi va accelera ritmul, cu răsturnări de situaţie, pe cît de fireşti pe-atît de comice. La punctul culminant, devenim martorii unui viraj de 180 de grade: scrisoarea lui Hlestakov, pentru ca, la final, autorul să găsească din nou o soluţie genială prin concizie, şi ea rezumată tot la o singură replică: „Jandarmul: Sosit cu ordin împărătesc de la Petersburg, un funcţionar vă aşteaptă neîntîrziat la el; Domnia lor au tras la han“. Apoi deznodămîntul fără cuvinte, scenă mută – spectacol de teatru pur, şoc esenţializat, fără cuvinte, pantomimă. Există oare undeva o expresivitate artistică la fel de puternică? La fel, poate da, dar mai puternică nu…“
Albert Kovács, Posterităţile lui Gogol, în vol. N.V. Gogol, Teatru, Editura Fundaţia culturală Est-Vest, Bucureşti, 2002 Eveniment via Teatrul National |
