1- 7 noiembrie 2010

marţi, 2 noiembrie 2010, ora 19:00, Sala mare

BOSCH. GRĂDINA PLĂCERILOR LUMEŞTI
scenariu de Marc Bogaerts

regia şi coregrafia: Marc Bogaerts
decorul şi costumele: Cristian Rusu
lighting design: Jenel Moldovan
muzica: Aubry
asistenţi de regie: Olivia Grecea, Suzana Saleh

Distribuţia:
Bosch — Radu Lărgeanu; Alter ego-ul lui Bosch — Cristian Grosu; Soţia lui Bosch — Ramona Dumitrean; Sagesse — Miriam Cuibus; Doamna Seducţie — Angelica Nicoară; Domnul Mînie — Cătălin Herlo; Doamna Credinţă — Eva Crişan; Doamna Credincioasă — Irina Wintze; Domnul Lăcomie — Ionuţ Caras; Domnul Pasiune — Ruslan Bârlea; Domnul Dreptate — Miron Maxim; Domnul Umbră — Cătălin Codreanu.

Pictor flamand renascentist al sfîrşitului de secol XV şi început de secol XVI, Hieronymus Bosch este cunoscut, în primul rînd, ca autor al tripticului „Grădina plăcerilor lumeşti“, aflat în colecţia Muzeului Prado. În acest fals Paradis, frumuseţea, lăcomia şi impuritatea duc la suferinţă. Vînătoarea de plăceri sexuale este pedepsită cu Iadul, în timp ce viaţa ascetică atinge Divinul. Lumea lui Bosch nu este o scenă a luptei dintre bine şi rău, fapt ce ar fi lezat atotputernicia lui Dumnezeu. În viziunea lui despre lume, Atotputernicul îi permite Diavolului să creeze nefericire pentru a-i testa pe oameni, precum în biblica poveste a lui Iov. Eu cred în frumuseţea cuvîntului şi a limbajului corporal şi am făcut cu actorii o călătorie în grădina Lui, descoperind împreună de ce umanitatea, atît de tulburată, trebuie să înţeleagă simplitatea iubirii divine.

Marc Bogaerts

joi, 4 noiembrie 2010, ora 19:00, Sala mare

BOLNAVUL ÎNCHIPUIT
de Molière
traducere de Tudor Bogdan şi Ştefan Crudu

regia: Sanda Manu
decorul: T. Th. Ciupe
costumele şi recuzita: Adriana Grand
muzica: Dorina Crişan-Rusu
coregrafia: Florin Fieroiu
coloana sonoră: Alexandru Malschi

Distribuţia:
PERSOANELE PROLOGULUI: Flora — Angelica Nicoară; Pan — Adrian Cucu.
PERSOANELE COMEDIEI: Argan, bolnav închipuit — Anton Tauf; Béline, a doua soţie a lui Argan — Cristina Pardanschi; Béraldine, sora lui Argan — Melania Ursu; Angélique, fiica lui Argan — Irina Wintze; Louison, fetiţa lui Argan — Adriana Băilescu; Cléante, iubitul lui Angelique — Ovidiu Crişan; Domnul Diafoirus, medic — Cornel Răileanu; Thomas Diafoirus, pretendent la mîna lui Angélique — Adrian Cucu; Domnul Purgon, medicul lui Argan — Emanuel Petran; Domnul Fleurant, spiţer — Dan Chiorean; Domnul de Bonnefoi, notar — Dragoş Pop; Toinette, fată în casă — Vasilica Stamatin.
PERSOANELE INTERLUDIILOR: Polichinelle — Ovidiu Crişan; Zerbinette — Angelica Nicoară; Viorişti excentrici — Adrian Cucu, Cornel Răileanu; Un valet — Radu Lărgeanu.

Aflat la limita dintre comic şi tragic, Bolnavul închipuit este un spectacol fermecător prin umorul fin şi delicat pe care-l degajă. O partitură susţinută cu dezinvoltură şi aplomb de actorii conduşi cu mînă de maestru de regizoarea Sanda Manu. Un ipohondru ilustru, care cucereşte, cu fiecare reprezentaţie, inimile spectatorilor.

Yasmina Reza s-a născut în 1959 şi a scris cinci piese de teatru în zece ani, toate traduse şi jucate în lumea întreagă, dar este cunoscută în principal ca autoare a piesei Artă, pusă în scenă în 1994 la Comédie des Champs Elysées (unde s-a jucat mult timp cu casa închisă), apoi la Berlin şi Londra. Piesa a fost distinsă cu Marele Premiu „Molière“ pentru cel mai bun autor şi cel mai bun spectacol (în 1995), cu Evening Standard Award for Best Comedy (1996), apoi cu Laurence Olivier Award for Best Comedy (1997).
Yasmina Reza a studiat sociologia şi arta dramatică. Studentă a clasei de actorie a lui Jacques Lecoq, a jucat cîţiva ani în diverse companii de teatru, în piese de Molière, Marivaux, Sacha Guitry (…).
În Artă ne confruntăm cu o situaţie insolită (achiziţionarea unui tablou alb, cu dungi albe pe un fond alb) şi un trio masculin – Marc, Serge, Yvan – tipuri ale intelectualului de sfîrşit de secol XX, care asigură vivacitatea dialogului şi strălucirea piesei. Terorismul estetic doctrinar, dar şi moral, cultivarea absurdului doar de dragul uzanţelor mondene, ironizarea cvasiparodică a variatelor teorii psiho-artistice îşi află, în acest spaţiu dialogal, un minunat pretext de extrapolare. Piesa poate fi citită şi ca o parabolă a întregii societăţi a sfîrşitului de mileniu.

Informaţii preluate din prefaţa la ediţia în limba română

a pieselor Yasminei Reza scrisă de Dan C. Mihăilescu