[Cum a fost] An Acoustic Feel in Zorki Photo Cafe

[Cum a fost] An Acoustic Feel

Zorki Photo Cafe

25 Martie 2010

* An Acoustic Feel Myspace [+]

A fost într-o joi un concert acustic. De fapt, au trecut doar câteva zile de la acea joi şi chiar dacă timpul scurs te face uneori să uiţi uşor unele lucruri, despre acea joi-cu-concert-într-o-cafenea îmi aduc bine aminte.
Am cules câtiva prieteni, ne-am aşezat la masa rezervată înainte (Foarte important să îţi rezervi o masă dinainte!) şi am început să povestim încercând să nu observăm revărsarea de oameni ce încercau să-şi găsească un loc printre scaune, mese, ceşti şi sticle îngramadite în încăperea mare din Zorki. În celălalt colţ An Acoustic Feel – adică Andrei şi Ana-Maria Puiu (am aflat şi eu, Ana-Maria e sora lui Andrei, nu soţia sau altcineva ) ) îşi vedeau liniştiţi de acordat, verificat, testat, cu calm şi seninătate (care poate ascundeau totuşi ceva emoţii?) ce temperau agitaţia din încăpere.

La început a intrat pe scenă (a se citi: “s-a urcat pe scaunul de bar”) Şerban Pop, primul invitat al serii şi ne-a încântat cu câteva piese pe care cei mai tineri le-ar putea cataloga ca aparţinând de zestrea muzicală primită de la părinţi sau oricum dinainte apariţiei canalelor muzicale autohtone, piese ale căror refren a intrat cumva într-un fel de inconştient colectiv al persoanelor cărora le place să asculte Muzică. Aşa că cei care erau cunoscători au început să fredoneze. Atunci mi-am dat seama de deosebirea dintre un concert “obişnuit” (oameni care au privirile îndreptate spre scenă, încolonaţi parcă) şi un concert într-o cafenea/bar; în cel de-al doilea spaţiu poţi să împărtăşeşti refrenul piesei cu cei de la masa privindu-i în ochi, poţi face întrecere: cine recunoaşte primul titlul melodiei după primele acorduri (şi e un pic mai dificil în cazul cover-urilor) şi nu mai eşti “obligat” să afişezi atitudinea de concert (legănare sau măcar o mişcare din umeri pe ritmul muzicii sau privirea fixată pe oamenii de pe scenă).

Apoi s-a lasat cu o întrerupere complice de curent, iar întunericul a fost redefinit de suntetele de tobă lasate în grija altui invitat special – Adi (Electroclown)  şi după acel moment de suspans ritmat am fost (i)luminaţi cu “Time to pretend” (piesa catalogată des ca fiind una dintre cele mai bune ale deceniului). Piesele următoare, alese pe sprânceană dintr-o diversitate de stiluri muzicale (indie, trip-hop, alternative rock, pop-rock, grunge, soul) au adus şi alţi invitaţi pe scenă: Sara – o voce frumoasă din Brazilia dar cu adresă de Germania şi Horaţiu (cunoscut şi sub numele de Popicu).

Şi tocmai sunetul chitării şi al tobei au făcut ca toate piesele să fie mai uşor de fredonat, să fie transformate în altceva decât simplu sunet, să ajungă mai aproape de “Feel” şi să creeze o stare plăcută foarte apropiata de cea care se formează într-o seară de tabără, dar păstrând şi atmosfera de cafenea.

Următorul concert An Acoustic Feel va fi pe 1 Aprilie (nu e glumă!) dar nu uitaţi mesele se ocupă foarte repede, faceţi rezervare din timp!

text: Larisa Purda