Sinopsis:

ACTUL I – Petrecerea Violettei Valery, din Paris. Un grup de oaspeti intarziati, sosesc de la Flora Bervoix, un alt personaj al operei; printre ei Baronul Douphol si Gastone, care il prezinta gazdei pe prietenul sau Alfredo Germont. Acesta ii marturiseste Violettei ca o iubeste, in tacere, de multa vreme. Tanara este surprinsa, nefiind obisnuita cu asemenea marturisiri sincere din partea acelora care o înconjurau. Ramasa singura dupa plecarea oaspetilor, Violeta incepe sa viseze la Alfredo. In cele din urma, se hotaraste sa renunte la viata plina de placeri desarte pe care o ducea si sa plece cu acesta.
ACTUL II – Alfredo si Violetta traiesc fericiti, retrasi la tara, in apropierea Parisului. Afland de la camerista Violettei, Annina, ca aceasta si-a vândut toate bijuteriile pentru a acoperi cheltuielile necesare intretinerii conacului de la tara, Alfredo pleaca in graba la Paris, cu gandul de a procura bani. In absenta sa, apare Giorgio Germont, tatal lui Alfredo, care îi cere Violettei sa-l paraseasca pe Alfredo, evocând trecutul ei vinovat. La început, Violeta refuză hotarata, dar afland ca sora lui Alfredo nu se va putea casatori atata vreme cat acesta nu revine in casa parinteasca, singur si liber de orice legatura compromitatoare, asa ca a lor, ea accepta sacrificiul propriei sale iubiri. Violetta renunte la iubirea sa si pleaca la Paris, lasand in urma o scrisoare prin care ii comunica hotararea de a se intoarce la viata sa de dianinte, plina de petreceri. Revenind la conacul de la tara, Alfredo nu se lasa convins de rugamintile tatalui sau de a se intoarce acasa, in sanul familiei. Gasind pe masa o invitatie de la Flora Bervoix, pleaca in fuga spre Paris, unde stie ca o va gasi pe Violetta.
ACTUL III – Bal în casa Florei Bervoix. Printre alti invitati, la petrecere se afla si Alfredo. Intra Violetta la brat cu baronul Douphol. Intre baron şi Alfredo izbucneste o cearta, ce tindea spre un duel, insa Violetta il implora pe Alfredo sa nu-si riste viata. El este de acord, cu conditia ca Violetta sa se intoarca la el. Amintindu-si insa de promisiunea facuta lui Giorgio Germont, Violetta il minte pe Alfredo ca il iubeste pe Doupho, sperand ca in acest fel tanarul sa renunte la ea. Intr-un acces de furie, Alfredo o jigneste si este provocat la duel de catre baron.
ACTUL IV – Parasita de toti prietenii si ajunsa în pragul mizeriei, Violetta zace pe patul de moarte. Doar Annina şi Doctorul Grenvil, ramasi credinciosi, cauta sa-i dea curaj. Pe neasteptate apare Alfredo, care a aflat intre timp adevarata cauza a despartirii lor si s-a convins de nevinovatia Violettei. Din nou, cei doi tineri tes planuri pentru o viata fericita. Soseste si Giorgio Germont care, pretuind nobletea sufleteasca a Violettei, este acum de acord cu casatoria lor. Dar, e prea târziu… Boala necrutatoare nu o iarta si Violetta se stinge in bratele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult…

Povestea adevarata a Traviatei:

Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (nascuta în satul Nonant, nu departe de orasul Bayeux din Franta), a fugit de acasa la varsta de 13 ani. Ajunsa la Paris, fara bani, a inceput sa practice prostitutia. La 18 ani devenise deja o cunoscuta curtezana („curtezana” in limba italiana se numeste “traviata”). Spre a scapa de familia care o cauta, si-a schimbat numele de fata in Marie-Duplessis. In aceasta perioada l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas, care s-a indragostit de ea si cu care a avut o stransa legatura amoroasa. Legatura lor a continuat chiar si dupa casatoria ei, iar cei doi s-au iubit pana la moarte, la propriu! Alphonsine a murit in urma unei tuberculoze, la data de 03.02.1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o multime de camelii, floarea ei preferata, a fost depus in cimitirul Montmartre. Doi ani mai tarziu, Alexandre Dumas a publicat cartea „Dama cu Camelii”, un roman autobiografic, care a servit apoi ca sursa de inspiratie pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi, „La Traviata” (in aceasta opera insa curtezana apare sub numele de Violetta Valery).