4 Octombrie: Proiecţie spectacol "Il n’y a plus de firmament", la Teatrul Maghiar de Stat

Proiecţie spectacol Il n’y a plus de firmament

Regia: Josef Nadj

Distributia: cu Jean Babilée, Jing Li, Yoshi Oida, Ali Tahbet, Guillaume Bertrand, Lionel About, Damien Fournier.

la Teatrul Maghiar de Stat, Sala Studio

4 octombrie, ora 20:00

Puţine cuvinte reuşesc să ne ajute să pătrundem în secretul creaţiei lui Josef Nadj. Circumstanţele, întâlnirile sau acumulările de semne explică deseori mult fără să spună nimic despre misterul acesteia. O vizită la pictorul Balthus, o conversaţie despre Artaud, o întâlnire cu Jean Babilée, dansator şi om-pasăre, astfel se ţese coregrafia în jurul acestor figuri tutelare construindu-se un spectacol la intersecţia dintre pictură, dans, circ şi teatru.  Printr-o stilizare asiatică şi într-un decor de poveste orientală, lentoarea interpreţilor sublimează fiecare mişcare asemenea imponderabilităţii. Il n’y a plus de firmament invită la o călătorie halucinantă având ca destinaţie, înainte de orice, evocarea poetică a corpului.

“În toamna anului 2000 am avut ocazia, alături de prietenul meu Otto Tolnai, să îl vizitez pe Balthus în castelul său din Elveţia. Am rămas vreme îndelungată în atelier unde am putut să observ câteva fotografii de-ale sale. Otto Tolnai îi punea întrebări despre Rilke şi René Char, eu vroiam să aflu mai multe despre Artaud. Dar, ca şi cum mi-ar fi presimţit întrebarea, ridicând privirea spre cer şi zâmbind, Balthus a început să  evoce amintirea celui mai drag prieten al său: „Foarte puţină lume ştie că Artaud a căzut pe nişte scări, lovindu-se foarte rău la cap, şi că întregul său manifest despre Teatrul Cruzimii a fost scris după acest accident.” După câteva luni, cu puţin timp înaintea morţii sale, l-am vizitat din nou. Doream să-i fac câteva fotografii alături de pisica lui, dar era foarte obosit şi după prânz s-a retras în camera sa. La despărţire, s-a întors către mine şi mi-a spus: „Josef, să nu îl uiţi pe prietenul meu Artaud, e foarte important.” La ieşire am început să fotografiez faţada casei, moment în care am observat, pe preşul din faţa uşii, un cap de cal. Întors în Franţa am cumpărat operele complete ale lui Artaud şi am început cu ultimul tom, cel de-al 26-lea. La pagina 23, am dat de următoarea frază: „Însă eu, Artaud, mă simt mai degrabă cal decât om.” Din acel moment, ca un fir întins între tabloul lui Balthus şi poezia lui Artaud, i-am revizitat pe Rilke, Tsoeing-Tseu, Japonia, Italia, Irlanda… am legat aceste spaţii ca un păianjen, ţesând labirintul în care se naşte spectacolul”.

Josef Nadj

eveniment via Asociatia Art-Hoc